vineri, 20 noiembrie 2009

PEF

     Sau Personal Epic Fail, pentru a putea sa priceapa toata lumea. E o campanie de constientizare publica a conditiei proprii a fiecaruia din noi. Si initiata de Strontz, ca sa ne amuzam de prostiile pe care noi insine ni le-am facut, cu capsoarele noastre. Si astazi va voi povesti cum am facut eu probabil cea mai mare gafa din istoria familiei.

     In frageda pruncie, cand inca nu erau ai mei mutati la casa lor, da' eu misunam pe pamantu' asta, tata avea un Mercedes D200 Cobra. Sau "Bot-de-cal", cum i se mai spune in cercurile de cunoscatori. Masina imensa, 6 metri 20 lungime, 2 metri latime. Si a venit la un moment dat vremea ca magaoaia de tabla sa fie reconditionata. Asadar, tata m-a luat cu el sa-l "ajut" si eu sa dea cu vopsea pe masina. Aveam masca si toate cele, eram de pe-atunci echipat de porcina, asa aratam. Ca un mic forensic detective din Bones. Si tare bucuros eram, ca vad cum se face si ca-l ajut. Desi, daca ne gandim mai bine, la 4 ani jumate, nu prea puteam sa ajut io in cine stie ce maniera...

     Eh, acuma, ca stiti ipoteza, e musai sa zic ca ne-am chinuit 3 zile sa vopsim masina. Da, ne-am, ca eu eram suport moral si purtatoru' de borcanase cu vopsea. Ce daca nu semnasem Protectia muncii? :D Asa, da' sa nu deviem caracteristic rea tare. Masina era vopsita. Da' vopsita fiind, trebuia sa stea undeva bine sa n-o ploua, sa se usuce vopseaua. Si a lasat tata tancu' in garajul unor vecini. I-au lasat si cheia, sa-i mai dea pornire din cand in cand, sa nu-ntepeneasca utilaju' de tot. Si intr-o dup-amiaza de sambata, eu si gasca de copii necopti ne-am hotarat ca vrem noi sa ne jucam de-a soferii. Cel mai in varsta avea 8 ani, deci va imaginati... Am fost, mi-am facut damblaua si-am venit acasa.

     A doua zi, singurul lucru de care-mi aduc aminte e ca am luat 12 curele peste fund pe patul din dormitor. De-asta eu n-o sa bat niciodata covoare. Pentru ca le doare... Bine, nu asta era de zis, ca mi-am meriat-o stati asa...

     Tata fusese la o nunta in respectiva dupamasa de sambata in care noua ne-a ars sa ne jucam de-a soferii. Luni, trebuia sa fie la Galati, in delegatie, daca-mi aduc bine aminte. Problema era ca nu mai avea cu ce cheie sa plece. Mai delicat, in schimb, e ca pierdusem eu cheia masinii. In gaurile de ventilatie ale magaoaiei de metal. Si ca s-o recupereze, a trebuit sa demonteze treisfert de tanc pe roti. Intr-un final, a reuperat chieia din conducta de aerisire de undeva de sub bancheta din spate a masinii, locul din dreapta... Si dupa 7 ore de demontat, recuperat si remontat, mi-am primit ce era al meu. Pentru ca, nu-i asa?

Trebuie sa dam Cezarului ce-i al Cezarului


     Horia, Deme, Ily si Valkyria, sunteti rugati sa ne surprindeti cu cel mai mare "asa nu" al vostru :)

joi, 19 noiembrie 2009

Interogatoriu benevol


     Primit aproape discretionar de la valkyria noastra preferata. Mai jos te poti delecta cu raspunsurile ardeleanului tau preferat. Adica n-o mai lungim si-i dau inainte cu raspunsurile, deci sa purcedem! Ca vorba aia : "vorba lunga, saracia omului"... Si cu totii stim ca-i criza ; )





1. La ce e buna arta?
Multi i-ar spune "food for thought". Eu ii zic paracetamol de suflet.

2. Cand ai murit ultima data?
La jocuri, acum cateva saptamani. Acolo am respawn (invii, adica)
La munca, acum 2 zile. Iad pe scaun de proiectant de sisteme informatice.
La interior, putin cate putin in fiecare zi. Nefericirea cotidiana in care ma scald din conjuncturi independente de vointa mea ma forteaza sa zic asta, cu mult regret in suflet. Dar copilul din mine nu moare niciodata :)

3. Crezi ca ai o soarta de invidiat?
Nici vorba.

4. Ce urasc cel mai mult?
Singuratatea.

5. Ce te deosebeste de ceilalti?
Cum zicea Clawd cineva protejat de anonimat in urma unui sondaj vechi, antic si de demult,

"Grauntele. Adica chestiile alea dintre urechi care debiteaza minunat".

 Poate si legile lu' Murphy, care mi se aplica in 90% din situatii, atunci cand situatiile sunt de-un maro variat nuantat.

6. Unde sunt visele din copilarie?
Intotdeauna la purtator, pregatite si asteptand sa iasa la lumina cotidianului in orice moment.

7. De ce te mai trezesti dimineata?
Ca sa pot scoate la suprafata visele din copilarie si pe cat posibil sa le-mplinesc

8. Fericirea pe care mi-o visez?
Are vointa proprie si nu-i pot impune nimic. Astept sa se decida-n privinta mea. Si e atat de aproape si totusi oarecum departe... Si pana da verdictul, raman cu ea doar in visare...

9. Calitatea pe care as vrea s-o am din nastere?
Le am pe toate de care am nevoie. La mine-n familie, modestia, frumusetea si inteligenta se mostenesc genetic!

10. Eroii mei preferati din viata reala?
Tata. E serios, inteligent, cerebral, partial carunt si stie sa tina in fraie haosul unei zile obisnuite.

11. Eroinele mele preferate din literatura?
Valentine Wiggin  si  Alia Atreides

12. Care este partea ta cea mai fragila?
Inima. Uneori se frange prea usor.

13. Ce ti-ar placea sa primesti de ziua ta?
Timp, sanatate si iubire. Ordinea si cantitatea din fiecare, la liber arbitru pentru cei ce le-ofera.

14. Ce sunet iti place cel mai mult?
Clipocitul apei peste pietrele unui paraias de munte, in timp ce vantul sufla prin crengi de copaci

15. Care este cuvantul favorit?
Principiu.

16. De unde vii?
Select localitate from Romania where localizare = "in the middle of nowhere";


-> MEDIAS

17. Cum ai vrea sa te intorci?
Cu privirea-nspre cer. Just to lay back and enjoy the ride...



     Mai departe, sa mearga la 4 dintre domniile voastre, parteneri de QWERTY, si anume Horia, DDL, Clawd si Corina

Land of choice my ass



     Am primit poza asta pe mail de la Oana si efectiv am ramas perplex.



      A nu se-ntelege gresit, ca nu manifest simpatii fata de mandrii si etern-prea-cultii-si-superiori locatari ai capitalei. Ceea ce vedeti este o simpla statie de troleu, undeva prin zona Obor. Si daca va uitati bine si reusiti sa nu va mai minunati la multitudinea materialelor de tiganiada campanie electorala puse care mai de care cum si pe unde-o mai apucat, o sa vedeti o mare neagra de stampile ambulante in partea de jos a pozei. Oameni, potential de vot... Si ma-ndoiesc ca stau la coada din pasiunea de a socializa in locuri inghesuite cu tot felu' de dubiosi. Sau la lapte, avand in vedere ca blocheaza un scuar intreg + o banda de circulatie si autoritatilor evident li se falfaie, ca leafa curge...

     La noi inca nu se poate... Pentru ca inca nici n-are cine, nici n-are cu cine si nici n-are cu ce...


     Parafrazand un banner de outdoor de (anti)campanie, vazut ieri in drum spre Irish:

"TRAITI BINE?"

marți, 17 noiembrie 2009

12.21.12

     In formatul orar general acceptat in tarisoara noastra, 21 decembrie 2012. Ce-o fi cu data asta? Zice-se ca mayasii au prezis apocalipsa pe data asta. Si cica si Biblia si Coranul intuiau ceva de genu' asta, ca Tora avea pasaj expres cu informatii despre chestia asta si cam ama se dezbate subiectul cam in toate cartile de capatai spiritual ale tuturor religiilor lumii. Cum de stiu eu, profan de IT-ist?

     Raspunsul sta intr-o ghicitoare : ce e lung, spectaculos si-n care intra simultan si Dann Glover, si Woody Harrelson si John Cusak?




     3 ore, Doamne, si toate 3 cu panica generala, astrofizicieni si alte tagme de oameni de stiinta de tot felu' care-si dadeau silinta sa anticipeze exact momentul in care speciei umane i se va stinge lumina pe motiv de ne-cotizare la Asociatia Planeteor Aliniate odata la 360.000 de ani. Lasand metaforele la o parte un pic, filmu' a fost bine facut. Plin de efecte speciale spectaculoase. Desi, asta nu inseamna neaparat ca a si fost un film bun, dupa cum bine puncteaza Vecinu'. Am avut parte de toate stereotipurile si cliseele posibil adaptabile din filmele americane: familia destramata, copila inocenta, scriitorul aproape faimos, puritanul metodist, fata lu' tata (care tata era de fapt presedintele), noul prieten al lu' mamica, pitipoanca, bogatanu', agentu secret rus (ala de musai e bun la toate) si lista poate continua.

     De notat ca si aici, panica si planeta sunt interpretabile ca personaje de sine statatoare, avand o reactie de alergie fata de umanitate. De altfel, de notat ca intr-un film de 3 ore, in care cel putin juma' din timp actiunea se desfasoara mai mult sau mai putin prin apa in diverse stari de agregare (la temperaturi evaluate contextual la sub 15 grade Celsius), nu se vede nici macar UN sfarc... 3 ore in care o gramada de gagici stau in apa rece a oceanului cu nimic inafara de-un tanktop, nu se vede absolut nimic... Nici macar la tufa blonda de Venetia proaspat siliconata... Hmm...

     Mai e de mentionat ipostaza batranului pianist negru, care aducea aminte de Kate Winslet in Titanic in ultimele secvente inainte de a-i stinge soarta lumina... Si eterna tipologie a subalternului rus, mereu pregatit, nemilos si de neclintit in fata sfarsitului... Asta chiar mi s-o parut ca da de bun augur, de fapt.

     Ciudat, totusi, cata publicitate mascata s-a putut vari fortat in 3 ore de film...

  1. Bentley, de exemplu, e singura masina care poate rezista unei aterizari fortate dintr-un lot de 12-16 masini de mega-lux, mega-fite si mega-posibilitati... Ceea ce ma deranjeaza, oarecum, pentru ca Koennigseg' se duce pe apa sambetei... 
  2. Pe langa asta, ni s-a mai sugerat subti (cu close-up-uri intense pe sigla) ca VAIO sunt singurele scule IT care sunt in stare sa supravietuiasca si unei calamitati planetare... Ceea ce mi se pare oarecum de prost-gust avand in vedere raportu' pret / performanta pe care-l ofera.
  3. Arcile alea imense au venit cumva ca o combinatie perversa intre War of the Worlds, Vechiul testament (Potopu') si Bruce almighty... In plus, remarca din film "numa' chinezii puteau sa faca asa ceva" m-a uns la suflet, pana sa vad ca de fapt draciile alea erau functionale. Aproape...
  4. Boeing e pentru fraieri, ANTONOV e baza... Ca-i rusesc, de!
  5. Se incurajeaza pitiponcismu' pe fata... Pe principiu "lumea se duce pe p#!@ si blonda se preocupa cu ce push-up isi acopera silicoanele". Si da, tot reclama se cheama si asta, la urma urmei, pentru ca la noi in tara sa fii pitipoanca e job obositor, fulltime, cu tendinte de sport national.
     Asa, in esenta, daca pleci de-acasa fara niciun fel de asteptari de la film, o sa-ti primesti portia de entertainment garantat. Sau daca gasca ta e o gasca de carcotasi fara cusur. Daca, in schimb, ai pretentii de la un film apocaliptic, atunci recmand cu caldura The Andromeda Strain, e mai bine gandit si o leaca mai credibil, daca e s-o luam la modu' serios.

Sursa imagine